După cum sugerează discret (extrem de discret) titlul, sănătatea mea mentală o ia încet razna, cu fiecare trezire la fiecare oră, dacă nu jumătate de oră, în timpul nopții. Mai recent am descoperit cum se poate adormi cu copilul în brațe și cum te poți trezi o secundă mai târziu îngrozită să nu o scapi. Și încă nu îi dau dinții? Nu. Vai.
Alte isprăvi? Pot da asigurări că dacă există un singur lucru pe care nu vrei să îl atingă într-o cameră, fix acolo se va duce. În cazul meu, dacă uit o secundă că am un copil mobil o voi găsi drept lângă găleată și cu intenții clare de a băga mopul în gură. Intenții zădărnicite cu urlete premergătoare emise de o mamă isterizată cu intenția proprie de a distrage atenția copilului în secunda următoare, în care, oricât de rapid ar străbate livingul, nu ar avea cum să ajungă lângă progenitură, iar dezastrul s-ar produce. Din fericire, când progenitura aude dulcea voce a mamei (dulce la limita spargerii paharelor), întoarce capul și uită de problema din apropiere. Mai pot da asigurări că pe lângă papuci, copchilul va iubi și orice pereche de încălțăminte. Cu cât mai umblată, cu atât mai bine. Ceea ce se transpune în eterne evadări din living ale copilului cu scopul clar de a se repezi în patru labe drept în prima pereche de pantofi imediat ce face dreapta spre hol și în eterne ridicări cu icnete de pe canapea ale tinericii mame pentru a prinde progenitura pe drum. Alte asigurări? Podeaua va arăta ca după taifun în fiecare zi, cu jucării răsfirate peste tot, pe sub canapele, pe sub scaune, cu șosețele desperecheate peste tot pentru că pe măsură ce și le bagă în gură le schimb, dar nu se știe cum ajung să găsesc doar una dintre cele băgate în gură.
Ca să păstrăm putere, trebuie să mâncăm, nu? Așa că prezint și o minunată varză cu carne de la Bihor care l-a făcut pe Costi să radă farfuria, deși, pretinde el, nu îi place varza. Nu m-am lămurit dacă în general sau doar cea făcută de mine până acum. Avem deci o varză, o lingură de ulei, 100 ml de smântână, un gogoșar (eu, de, un ardei), un ardei (eu, de, încă un ardei) o ceapă, o legătură de mărar, o lingură de cimbru (hm... cred că pe ăsta l-am uitat de tot... ), doi căței de usturoi (parcă și pe ăștia i-am uitat... vai), trei roșii, sare, piper, juma de kil de carne (la noi au fost niște pulpe de pui) și 200 g de carne afumată (ici la noi niște slănină de la congelator). Ceapa tocată, ardeii tocați (evident și gogoșarul dacă există așa ceva prin preajmă) și carnea (bucățălită dacă e cazul) i-am înăbușit în ulei, timp în care am tăiat varza fideluță (more or less), am opărit-o și am amestecat totul cu mare înverșunare, sare, piper și (oare?)usturoi, cu apă să aibă în ce se scălda tot și am pus toată trebușoara la fiert până a dat în clocot și a scăzut puțin. După aceea, pac! un capac de felii de roșii peste ea, presărate cu cimbru (ah, da! am pus cimbru!), pac! un capac la propriu și pac! la cuptor o jumătate de oră. Sau mai mult, nu se supără nimeni. La sfârșit, am tocat mărarul, l-am amestecat cu smântâna și am turnat pe deasupra toată combinația. O nebunie!
A primit și fii-mea un vârf de linguriță, după care a revenit la spanacul ei. Da. Spanac. Proaspăt. S-a dus Costi la piață și mie nu mi-a dat altceva prin cap decât să spun să ia niște frunze și pentru ea. Am regretat amarnic la fiecare frunzuliță spălată. Dar ce, spanacul congelat nu e bun? Deosebit, vă spun! Spanac cu gălbenuș de ou, smântână și brânză de vaci făcută în casă. Nu o nebunie. Dar mâncat. De Rebe Bebe, nu de mine, chiar până la spanac nu m-am coborât.
Mai am de menționat niște delicii culinare care nu au nimic de a face cu mine sau Radu Anton Roman, dar trebuie neapărat încercate când are lumea chef de o după-amiază ploioasă petrecută la căldurică, în atmosferă ciocolatie și la propriu și la figurat. Am ieșit duminică la "Chocolat" și am mâncat niște prăjituri divinnneeeee. Nu dau nume, trebuie descoperite, toate par la fel de gustoase. Iar ciocolata caldă divinnnnăăă... dar mă repet. Recomand. Din toate papilele gustative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu