Gimnastica de dimineata

Recomand următorul exercițiu:

Sunt necesare:
- un copil mergător
- orice mobilă cu picioare
- cel puțin trei seturi de forme conținând cel puțin zece piese

Ora propice:
- cât mai de dimineață, cel mai bine înainte chiar și de cafea

Desfășurare:
Se ia copilul din pat și se pune pe jos, moment în care va începe să culeagă forme, să le ciocnească, să le arunce... Ceea ce mama chioară de somn și cu cafeaua nebăută nu prea rezistă să audă, așa că purcede la singura activitate optimă (ce ar fi trebuit sigur exersată seara, după jocul cu sus-numitele forme... însă lenea e mare... , iar pedeapsa în miez de noapte promptă - călcatul pe cea mai ascuțită formă în drumul către camera chițăitorului): târâtul pe burtă după forme pentru a le culege și a le pune care prin ce cutie ar trebui să stea. Acum... dacă tot ne-am apucat... hai să le sortăm pe toate, mai ales pe cele de SUB canapele și birou.
Pe cuvânt, nimic mai eficient pentru topirea oricăror grăsimi.

N.B. Se mai introduce exercițiul opțional în care copilul ajunge la cel puțin una dintre cutiile cu forme și le răstoarnă. Iar.

Jurnal de Muţunau (şi Mamiţuni): Ce n-am spus. Ce nu spunem?

Multumesc
Jurnal de Muţunau (şi Mamiţuni): Ce n-am spus. Ce nu spunem?

Ce mai mănâncă fetele...

Fetele și mănâncă, și dorm... un an de zile mai târziu parcă și-au mai venit în fire. Se impune în curând o schimbare a descrierii blogului, care se va referi la o mamă "oarecum odihnită".
A mare, mai mult grătare și legume, nu din dorință de slăbire, ci pentru că a descoperit comoditatea pungilor cu legume înghețate. Da, știu, huo, dar ce bine e, - după ce te-a alergat copilul toată ziua, uite, bau, cucu-bau, vreau aia de sus de pe poliță, vreau formele, fir-ar să fie, aș vrea și mingea de sub canapea, dar uite și forma aia de sub canapea nu ar strica, dar parcă și elefantul roz de sub... da, ați ghicit, canapea, - să înșfaci o pulpă de pui și o pungă congelată și să le arunci la făcut cât mai culegi trei forme care, culmea, tot sub infama canapea au ajuns.
A mică, mai de toate. Culmea. Fan sufleu de dovlecei. Se iau doi dovlecei, se curăță de semințe - da, Ana, și acum îmi cânta în cap mantra cu scoaterea semințelor ca nu cumva să ajungă cu apendictă la spital bebeloiul devenit copil în toată regula, chit că probabil acum deja e cam mare și aș putea să trec peste -, se fierb un sfert de oră, se aruncă un ou bătut și o lingură de brânză printre ei și se azvârle toată combinația la cuptor 20 de minute, iar cu cinci minute înainte de sunarea ceasului aragazului se presară și un strat de cașcaval ras. Da, știu, nu e bun cașcavalul că e afumat. Dar e bun. Iar bebeloiul e amorezat de pufoșenia ieșită.
Altceva? Recomand pentru bebeluși spanac cu orez și pui, toate fierte și pasate, cu o lingură de smântână înainte de servire. Nu, nu are dinți încă, deci pasăm cu spor. Mai roade cu gingiile banane, biscuiți, bucățele de pui, dar parcă nu aș dori să stăm o oră la fiecare masă până pune gingiile la treabă. Spanacul este congelat, de la punguță. M-a lovit vara trecută un avânt pionieresc de a cumpara spanac proaspăt pentru copil. După o chiuvetă de frunze spălate un sfert de mine și trei sferturi de altcineva sătul să mă mai audă plângându-mă, am renunțat. Pe viață. Să mănânce cine vrea spanac proaspăt, mie ăla de la pungă mi se pare infinit mai apetisant.
Astăzi a intrat la mâncare de oameni și mai serioși, cu o porție de pilaf. Ciorbă, cât mai acră, cu atât mai bine. Mic dejun cot la cot cu mama, pâine cu unt și cașcaval sau brânză, depinde de aveam mai la îndemână, iaurt și cereale.
Toate bine și frumoase, dar între timp s-a prins că dacă nu îi convine ceva sau dacă i se pare că s-a săturat, chiar dacă am convins-o să deschidă gura, poate să scoată afară tot împingând cu limba. Ah, ce minunăție, câteodată mâncarea este împinsă cu boltă, peste bavețică.
Una peste alta, se conturează niște mese mai normale pe viitor. Așa o fi că ajungi să uiți cât te-ai chinuit să convingi boțul de om să deschidă gura și să înghită?

P.S. Două persoane mi-au spus că din cauza povestirilor mele nu mai le vine să facă copii. Cred că oficial am intrat în clubul mamelor care o spun pe a dreaptă? Sau asta e impresia mea și de fapt sunt club cu un singur membru, acrit de viață?

De ce?

M-a sunat ieri o prietena sa imi spuna ca doreste si ea sa intre in blogosfera mamicilor in care eu am pus un piciorus nesemnificativ. Voia oarecum binecuvantarea. Oarecum nelamurita de ce simtea nevoia sa ii fie validata dorinta tocmai de catre mine, am zis sa fac omul sa se simta bine si sa ii spun ca din punctul meu de vedere e loc pentru toata lumea.
Dupa aceea, mi-a spus ca nu se apuca chiar acum de scris, poate mai incolo, atunci cand o sa i se contureze o idee in minte referitor la ceea ce vrea sa faca, moment in care mi s-a aprins traditionalul beculet imaginar deasupra capului. Oare eu am vreun scop? Oare majoritatea celor care scriu cu mai mult sau mai putin talent despre ei/ele si invariabilii copii in deja data blogosfera a mamicilor si, mai rar, a taticilor scriu cu un scop?
Parca da, la scoala asta invatam, ca orice text are un scop, o idee, o morala in spate. Blogul mamei? Eu cel putin sunt o persoana extrem de superficiala, daca imi iese ceva din prima bine, daca nu, o iau ca pe un afront si nu ma mai straduiesc. Poate de aceea sunt si profesoara, pentru ca in momentul in care intri la ora este ca si cum ai da o reprezentatie fara repetitie si fara reluare, in care daca nu merge ceva struna, trebuie sa remediezi pe loc sau deloc. Degeaba te pregatesti, degeaba incerci sa anticipezi, sa brodezi pe un fir al orei care se va desfasura, se va petrece oricum totul dupa cum bate soarele pe geam. Cu blogul, la fel. Mi-a venit ideea, am inceput sa scriu, nu citesc niciodata ce scriu decat ca sa corectez vreo greseala de ortografie semnalata de primii comentatori. Si totusi de ce scriu despre domnisoara de mai jos si aventurile noastre impreuna, cu siguranta nici primele si nici ultimele de felul asta, cu siguranta traite de mame nenumarate?

Ca sa am impresia ca mai stiu sa leg doua cuvinte in afara de "vrei apa?" si "ba-ba-ba", "ma-ma-ma" si "da-da"? Ca sa am impresia ca vorbesc cu cineva cand toate prietenele sunt la servici sau ocupate cu propriile odrasle? Sper sa primesc un fel de validare a problemelor mele si sa aflu ca nu sunt asa de grave? Toate astea la un loc... dar totusi de ce? Care va fi scopul? Un fel de jurnal pe care sa il citeasca Rebe Bebe cand va fi mare? Chiar ceva folos ma indoiesc ca trage cineva de pe urma peroratiilor mele virtuale... deci de ce? Altii de ce?

Are febra... si?

Infanta Rebeca are febra. Si ce? Eu cand am febra doresc sa stau intinsa sau cat mai comod macar, sa butonez televizorul si sa dorm cat mai mult. Infanta, nu. Infanta doreste sa faca orice numai sa stea linistita nu. Ma asteptam sa doreasca sa stea in brate si sa se iubeasca cu mine. Da, cum sa nu, cum vreau eu, da, da, cam vreo 10 secunde. Dupa aceea, .... trebuie.... sa.... ma ... rostogolesc din brate si sa ajung... pe ... podea! Da... jucarica... trebuie sa ating jucarica... si sa i-o dau mamei. Din nou. Si din nou. Si din nou. Si pe aialalta, da, da, aia e si mai frumoasa. Hm.. parca ar fi buna si o carte. Cu poze. Multe. Cu animale. Ce-ore fi alea nu se stie, ca in afara de pisici si de caini nu am prea vazut in realitate din astea. Dar daca ma intreaba "unde e porcul?", stiu, da, da, bat in pagina cu chestia aia mare si grasa si primesc pupaturi. Sa bat si in aialalta? Nu pupaturi? Bine, e clar ca am raspuns gresit, nu mai zic ca acolo e porcul.
Concluzia mea e ca e bine sa fii copil.

Un an

Titlul este autoclarificator. Nu mai am un bebelus, am un copil de un an. Turta. Breton taiat pe post de mot. Discutii daca la fete se taie motul sau nu. Tava cu obiecte care de care mai alese. Alese: mouse-ul, pixul - am dubiile mele aici, se intinsese dupa carte, dar nasa a miscat tava din greseala si a cazut pixul, pe care l-a luat si l-a pus inapoi, asa ca i-a atras atentia (mai era si rosu!) - si bancnota care incepuse sa fluture pe coltul tavii in urma aventurii cu pixul. Speram cu totii sa devina mare IT-ista, sa roada multe pixuri si sa produca multi bani. Speram in gluma, nu crede nimeni in profetii scrise pentru viitor de o manuta grasuta condusa de un creieras in dezvoltare rapida.
In rest, marea adunare de ziua lui Rebe Bebe, cu patru copii si de trei ori mai multi adulti, a fost martora unui copil model, care, desi nu dormise prea mult in ziua aceea, a stat cuminte si s-a invartit printre picioarele tuturor chiar daca se vedea pe ea ca pica de somn, a pus cerculetul de plastic pe nasul unui invitat cu un an mai mare, ca sa se stie clar ca poate sa puna cercurile la locul lor, si a participat cu bunavointa maxima la toate activitatile nonsensicale la care o supuneau adultii.

Printre lucrurile pe care le-am invatat in acest an:

• mancarea copilului se paseaza cel mai usor cu un blender vertical
• pentru ca sa-ti fie usor sa imbraci copilul, mana trebuie sa iti intre pe manecile hainelor ei sau pe cracii pantalonilor
• nimeni nu poate sa iti dea o idee despre cat de crunt o sa fie cand o sa aiba prima oara febra. Sau a doua oara. Sau a treia oara. Nici a patra oara, prin care trecem noi acum...
• nu ai nevoie de jumatate dintre lucrurile despre care ai impresia ca ai nevoie
• lipsa cronica de somn afecteaza pe toata lumea din jurul tau
• uita-te pe unde mergi, nu stii niciodata cand o sa calci pe o rata de cauciuc fix dupa ce a adormit copilul

Exista miracole

De vreo saptamana mi-e frica si sa respir de teama sa nu deranjez ceva in ordinea cosmica ce a determinat copilul meu sa doarma cate 6-7 ore legate vreo 5 nopti din 7. Asa ca mi-a fost frica si sa scriu despre marea noastra realizare ca nu cumva sa o deochi. Vazand insa ca in cele din urma se repeta minunea si nu dureaza doar trei zile ca in poveste, am decis sa o fac publica. Da, dupa un an de zile aproape incheiat, am reusit sa inchidem cu totii o geana mai mult timp.

P.S.
Asteptam cu nerabdare sa auzim urmatorul dialog cu Rebe Bebe:
- Cum face ursul?
- Twinkle, twinkle, little star.