Revenim la origini

De ceva vreme nu mai am simțit nevoia sa postez nimic, având revelația ca oricum scriu despre ceea ce trăiesc oricum toate mamele. Mare revelație. Prietenele îndatoritoare, drăguțe: De ce nu mai postezi? El, cu mănuși de box: Normal că ai rămas fără inspirație, ai uitat pe drum ideea blogului. Care fusese ceva legat și de mâncăruri deștepte și de berbeci agitați. 

Așa că să vedem ce mai face mama pe scena culinară și ce mai zice (LA PROPRIU) Rebeca Beca pe scena bebelușească la secțiunea un an și 7 luni.

Mama face o dată la două zile ciorbă. De vită, de pui, de pește, de curcan. Bun bun. Cu borș din piață de la Obor, de la o tanti cu batic care pune o tulpină de leuștean în sticlă. Când deschizi sticla de borș, îți dorești brusc să fii mahmur ca să iei o gură justificat. Legume multe, la fiert în apa în care deja a fiert carnea, strecurată. Carnea așteaptă cuminte pe farfurie, separat. E un motiv pentru care fac asta. Ca să mănânce porția de 50 g pe zi, scot carnea din ciorbă și i-o adaug în farfurie fix înainte să mănânce pentru ca să nu pierd jumătate din ea prin ciorba pe care poate o mănâncă sau nu pe toată. Așa că îndop copilul cu un bol de ciorbă și cantitatea de carne necesară, după care liber, drăguță, mai vrei ciorbă, bine, nu mai vrei, mami e oricum în al nouălea cer. În ciorbă mai pun ce mai am prin casă, orez, paste, tăieței... sau, în momente de lene maximă, pâine integrală. Care este magia pâinii pentru copii? Cred că m-aș fi scutit de multe dureri de cap dacă i-aș fi trântit o pâine pe zi și lapte în biberon. Să nu uit, la final, tona de leuștean. Sau pătrunjel. Sau mărar dacă am dat-o pe a la grec. Sunt urmărită în fiecare zi de modul în care eu refuzam constant să mânânc orice presupunea verdeață și de modul în care bunica și mama cedau grațios în fața mea, motiv pentru care cred ca nu am mâncat decât supe clare cu găluști în copilărie și cartofi prăjiți și pui la cuptor toată adolescența, iar Beca nu va avea acest lux.

Beca rade o dată la două zile ciorba. Este o simbioză perfectă. Stă cuminte în scaunul de masă cât se face respectiva mâncare dumnezeiască și admiră. Mama îi arată câte o legumă, câte o legumă. Zi și tu, mami. Neam. Beca zice daaaa zile la rând. DAR de vreo săptămână încoace a început: A-dei. Mama a leșinat. Lasă, ce contează ca nu zice biblioteca. A-dei. A-dei. A-dei. Acum vreo două zile, ca-tofi. O-șie. Caaa-tofi. E măcănită. Țineți-vă de nas si repetați în cor, da, exact așa vorbește.
Ba-vo, se felicită singură când bate mama din palme ca o apucată. A, cum, aveți salată de masă? Cu oțet? Cu sare multă? Ulei? A-dei!!!!!

În retrospectivă, mă gândesc că poate era mai bine să mă urmărească dezasamblând un calculator sau citind despre fizică atomică...

Rebecu la 1 an și o lună

Rebecu nu mai este Rebe Bebe, ne pare rău. Are 11 kg îmbrăcată și îndopată, ceea ce se întâmplă mai mereu, iar spinarea mea nu consideră relevantă greutatea propriu-zisă, trimițând din când în când junghiuri avertizatoare-de-dureri și convingându-mă să nu mai iau pe sus copilul decât la absolută nevoie.
Așadar se va vedea necesară o schimbare de titlu și de descriere a blogului.
Rebecu nu are niciun dinte. Nimic. Stau să iasă pe sub gingii de vreo 6 luni, îi pândim, îi momim... degeaba. Rebecu ronțăie biscuiți, molfăie banane, roade pături doar cu gingiile. La o recentă adunare cu șase odrasle, am aflat că se poate să apară primul dinte și la un an și șapte luni.
Rebecu este fascinata de telecomenzi, butoane, telefoane, prize, fire de plastic. Știe de "nu", dar alege să se joace cu noi, pune mâna și așteaptă să ne exprimăm, eventual cu o atitudine sfidătoare, cu piciorul stâng înainte și mâna aproape pe șold.
Rebecu stă la poze, așteaptă cuminte să i le arăți după aceea, dansează pe orice melodie, chiar și cele cântate de mine cu o voce extrem de nemelodioasă, iar hitul care o pune pe jar este Elefantul Cici.
Vocabulărește vorbind... se pun ma-ma, ta-ta și te-te (în traducere liberă carte)? Dar ne-am trezit cu ea că arată picioare, mâini, cercei, banane, nasul oricui numai al ei nu, aduce mingi,sunt convinsă că înțelege mult mai multe, dar nu ar repeta neam, încearcă să se pieptene, să pună telefonul la ureche și tot așa... Încă nu m-am lămurit cum m-am trezit cu un boț de inteligență și interacțiune, parcă mai ieri unde o lăsai, acolo rămânea (exprimându-și nemulțumirea clar, căci noi până pe la 6 luni am fost inseparabile, de parcă tot ceea ce făcuse ea după naștere fusese să se transfere din interior în exteriorul meu).

Rebecu există. Și chiar dacă nu îmi pot imagina o conversație cu ea, știu că mă așteaptă după colț. Împreună cu dinții.

Un an

Titlul este autoclarificator. Nu mai am un bebelus, am un copil de un an. Turta. Breton taiat pe post de mot. Discutii daca la fete se taie motul sau nu. Tava cu obiecte care de care mai alese. Alese: mouse-ul, pixul - am dubiile mele aici, se intinsese dupa carte, dar nasa a miscat tava din greseala si a cazut pixul, pe care l-a luat si l-a pus inapoi, asa ca i-a atras atentia (mai era si rosu!) - si bancnota care incepuse sa fluture pe coltul tavii in urma aventurii cu pixul. Speram cu totii sa devina mare IT-ista, sa roada multe pixuri si sa produca multi bani. Speram in gluma, nu crede nimeni in profetii scrise pentru viitor de o manuta grasuta condusa de un creieras in dezvoltare rapida.
In rest, marea adunare de ziua lui Rebe Bebe, cu patru copii si de trei ori mai multi adulti, a fost martora unui copil model, care, desi nu dormise prea mult in ziua aceea, a stat cuminte si s-a invartit printre picioarele tuturor chiar daca se vedea pe ea ca pica de somn, a pus cerculetul de plastic pe nasul unui invitat cu un an mai mare, ca sa se stie clar ca poate sa puna cercurile la locul lor, si a participat cu bunavointa maxima la toate activitatile nonsensicale la care o supuneau adultii.

Printre lucrurile pe care le-am invatat in acest an:

• mancarea copilului se paseaza cel mai usor cu un blender vertical
• pentru ca sa-ti fie usor sa imbraci copilul, mana trebuie sa iti intre pe manecile hainelor ei sau pe cracii pantalonilor
• nimeni nu poate sa iti dea o idee despre cat de crunt o sa fie cand o sa aiba prima oara febra. Sau a doua oara. Sau a treia oara. Nici a patra oara, prin care trecem noi acum...
• nu ai nevoie de jumatate dintre lucrurile despre care ai impresia ca ai nevoie
• lipsa cronica de somn afecteaza pe toata lumea din jurul tau
• uita-te pe unde mergi, nu stii niciodata cand o sa calci pe o rata de cauciuc fix dupa ce a adormit copilul