Da, fii-mea face parte din tagma copiilor superactivi cu mame superextenuate la sfârșitul zilei. Toata lumea este încântată de cât de activă este și cât de zâmbitoare. Evident și eu. Dar mi-aș dori un pic de somnic. Doar un pic. Astăzi a dormit fix o oră și jumătate într-o singură repriză după ce toată noaptea s-a trezit cam o dată pe oră, dacă nu de câteva ori și la jumătate de oră. Știu pentru că e un hobby de al meu să mă uit la ceas de fiecare dată când mă trezește. Probabil ca să mă prost-dispun instantaneu când descopăr cât de puțin am dormit între o trezire și alta. Dacă îmi spunea cineva acum ceva timp că voi privi cu jind înapoi la lunile de început, când se trezea o dată sau de două ori pe noapte, aș fi râs. Acum ne trezim (cu toții, cred că și cu vecinii) de cel puțin trei ori pe noapte în rarele nopți bune și de zece ori (nu glumesc) în nopțile cele mai rele. Asta este, mă consolez gândindu-mă că niciun adult nu se trezește strigând după mama. Deci am șanse la o noapte de somn la un moment dat.
Să recuperez niște găteli. Sâmbătă am repus în scenă o fenomenală friptură a la (cine?) Radu Anton Roman, care devine deja o tradiție culinară de weekend. Nu de alta, dar cine nu iubește să arunce niște carne și cartofi la cuptor și să scape de probleme? Eh, asta e puțin mai pretențioasă, dar tot îți dă impresia că ai scăpat de muncă. De mult dădeam târcoale unui "puiălău" din congelator; după cum sugerează titulatura, era un pui întreg, de curte, pârlit frumos, curățat frumos și oferit de soacră-mea acum ceva vreme, de care fugisem o grămadă de vreme, trecându-mă sudori numai la simpla idee de a sta pe lângă el ca să se dezghețe și de a mă lupta cu el ca să îl bucățălesc. Din fericire, Costi era acasă, așa că s-a încumetat și l-a sinucis el, alegându-ne noi cu niște fenomenale bucăți de friptură și de ciorbă. Nu dezvolt ciorba, din aia normală, știți voi. Așadar, aveam carnea, aveam voință, aveam rețeta de friptură și am început cot la cot sa ne amuzăm. Copilul plecat la plimbare cu mama, nu cu doi părinți denaturați care să-l ignore pentru o friptură.
Pe lângă pui, am mai înșirat 300 ml de smântână, 200 g de unt, o lingură de pastă de usturoi, două legături de pătrunjel (rețeta spune trei, dar pentru un pui întreg... acuma na... nu era să rămânem fără ciorbă... ), sare și piper din belșug. Undeva se menționează și măruntaie... dar cine dorește rețeta ca atare și nu trecută prin lentila mea poate să se ducă direct la sursă.
Am înșfăcat așadar bucățile de pui, le-am frecat cu usturoi, sare și piper, apoi am amestecat 150 g de unt cu pătrunjelul tocat, sare și piper și le-am strecurat cu grație sub piele, Jamie Oliver style (Radu Anton Roman style ar fi presupus puiul întreg și cu burta umplută cu acest amestec și cusută). Apoi am luat restul de unt și am uns cu el o tavă cu margini înalte, unde nu am pus un grătar de bețigașe (de, incompetenți), în care am pus carnea la cuptor, la foc iute ca să se coloreze la început, după care la foc potrivit vreo oră și jumătate, timp în care am tot făcut ture prin bucătărie ca să turnăm pe deasupra linguri de smântână diluată cu un pic de apă. După ce am rămas fără smântână, am exploatat sosul ca să ungem puiul, care a prins o coajă maronie fenomenală.
Și gata. O nebunie! Garantez! Plus niște cartofi fierți 15 minute, trași în unt și amestecați cu un sos de iaurt cu mărar (din aceeași sursă).
Pofta bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu