... mi-au ieșit când am văzut termometrul arătând 39,8 la Rebe Bebe. Evident toata treaba s-a petrecut la 11 noaptea într-o sâmbătă. Tot respectul pentru ambulanța românească pe care i-am sunat, au ascultat care era problema și în zece minute au trimis la ușă ditamai medicul primar pediatru, pe numele ei Cătălina Varlam, o minunăție de om care a venit, ne-a zis să îi mai plantăm copilului o jumătate de Novocalmin după cel dat deja de mine mai devreme și să o îmbrăcăm cu dresuri udate cu apă la temperatura camerei și să îi punem pe cap p căciuliță udată la fel, a stat cu noi o oră cât timp i-a scăzut copilului febra la 38,5 (ceea ce mi s-a părut o nimica toată de temperatură) și a mai și socializat cu odrasla între timp, odraslă care era într-o mare veselie chit că ardea ca un cuptor, totul cu un mare zâmbet pe buze care ne-a mai adus inima la loc.
După cum spuneam, tot respectul pentru serviciul de ambulanță românesc, la care apelam pentru unul dintre noi pentru prima dată. Am înțeles de la altă lume că ar mai exista și surprize neplăcute, dar din fericire pentru noi a fost un prim contact (să sperăm că și ultimul... sau că nu vor mai fi multe) care a lăsat o impresie bună.
Una peste alta, am adunat trei zile cu febră ba 38, ba 39... ca atunci când în sfârșit am aterizat la pediatră să ne trezim că a dispărut febra. Viroză. De bine, că nu a fost nevoie de antibiotice după cum se vehicula.
Rebe Bebe este astăzi în a doua zi de recuperare, doarme de rupe (tot cu întreruperi, nu vă impacientați), vrea în brațe la mama, de, a fost răsfățată până acum și s-a învățat, iar acum acum șade în mijlocul sufrageriei și flutură vajnic câte o șosetă în fiecare mână. A, pardon, cât am scris eu o propoziție s-a deplasat la scaunul de la birou și... a tras de pe el hanoracul roz (al ei evident)... iar acum sta proptită în două piciorușe sub falsa impresie ca se ține de hanorac... Șșșș, nu spuneți nimic, să nu se prindă.
Mama este așa de amețită și nedormită că a reușit să ardă pe o parte niște amărâți de cârnați țărănești pe care plănuia sa îi pună în varza de Reghin. Da, știu am mai zis de varză, dar aia era de Bihor. Mare diferență! Deci ce am pus? A, da, o varză tocată de mama cu intenția de a o face salată și oprită din nobila cale și aruncată în cratiță, peste o ceapă călită. În cealaltă parte, o tigaie cu cârnați prăjiți nu prea mult (deci nu cum am făcut eu), de tăiat felii și de pus împreună cu varza după ce fierbe doamna o oră. Da, știu, rețeta lui Radu Anton Roman presupune și carne de vițel și carne de porc... ei, na, azi dăm rasol, ne răsculăm... Totul se pune la un loc, cu boia și sare, se adaugă dafin și cimbru și se mai lasă la fiert zece minute, se toarnă pe deasupra un pahar de bulion amestecat cu unul de smântână și cu mărar... și gata după alte cinci minute de clocot. Tocmai bine pentru un om care nu are chef de stat prea mult în bucătărie, ci cu mâna pe fruntea copilului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu