Rebe Bebe, viitoare gimnastă

Scurt istoric al gimnasticii: Rebe Bebe începuse să se cațere pe barele patului. Câte un pic, câte un pic, ba un călcâi, ba un genunchi, până ne-am trezit cu ea în balans pe bare. Sub supraveghere parentală, desigur, căci escaladările au loc la momentul culcării, adică al urletelor maxime dacă dânsa nu este ruptă de somn. Așa că, după vreo două săptămâni de dat colț în colț, ne-am hotărât să scăpăm de o laterală a patului. Am pus în balans posibilitatea ruperii gâtului copilului printr-o căzătură de sus și siguranța coborârii din pat când va dori dânsa și a învins prima. Logic, de. Așadar, azi dimineață la 7.44, ușa dormitorului nostru a fost dată de perete cu efect sonor maxim de către un copil extrem de treaz și mobil. Uf. Copil dornic de mâncare, așa că mama a încropit repede, cu ochii încă după pernă, un orez cu lapte și banană (250 g lapte, 50 g orez puse când laptele fierbe, încă 20 de minute și o banană plantată în interior după ce a fiert orezul... bun bun, mai că era copilul să nu mai aibă ce mânca...)