M-am trezit ieri cu impresia clara ca ceva nu e in regula. M-am uitat la ceas, 7.30, si m-am uitat in jur nelamurita, dupa care m-a lovit. Era liniste. Nu ma trezisem pentru ca Rebe Bebe facea "ma-mama-mimi-me-meme" din camera cealalta. Dar tot nu era totul in regula, parca era ceva total diferit... M-am dus sa imi fac cafeaua, intre timp s-a trezit si copilul sa-si ia masa de dimineata si pe urma sa se intoarca pe partea cealalta si sa ma doarma o ora cum face ea de obicei... si tot nu intelegeam ce se intampla... pana cand am incercat sa imi aduc aminte de cate ori dansasem cu ea in brate prin casa in noapte aceea si am realizat ca dormisem sase ore. Legate. De la 1. 30 pana dimineata nu se mai trezise deloc. Senzatia ciudata care nu imi dadea pace era pur si simplu "umflarea de somn", eram odihnita. Ah, asa se simte... hm... ce interesant... Toata dimineata am fost nelamurita, mi se parea totul foarte straniu. Berbecul se uita la mine si mai nelamurita de ce o luam in brate mult mai des (oricum sunt o pupacioasa si o imbratisatoare ingrijoranta pentru mama care imi spune mereu sa am grija cu rasfatul... dar cine poate sa reziste in fata a 10 kg de "cutoshenie" - combinatie englezo-romana pentru cine are ureche, special inventata de "da-da" pentru a defini Rebecul).
Seara trecuta am incercat cu religiozitate sa reiau toate premisele pentru a mai obtine acelasi rezultat... nu am mai avut un efect atat de fulminant, dar tot s-a trezit doar de doua ori in timpul noptii, ceea ce mi s-a parut de-a dreptul fenomenal. Nu stiu daca lumina lasata aprinsa in hol a avut acest efect binecuvantat, dar o vreme am sa o mai las, poate poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu