De pe front

Relatez scurt: Rebe Bebe a ras aseara  doua iaurturi cat ea de mari, un pic de lapte praf, tot laptele meu si a pus cornul de Berbec in perna in liniste si pace... de la 9 pana pe la 11.40. Dupa care s-a mai trezit de doua ori, a baut ceva apa, s-a culcat inapoi dupa niste proteste vocale mai putin grave decat ma asteptam si... surpriza, la 4.30 s-a simtit atat de vesela incat a vrut neaparat sa imi impartaseasca si mie dispozitia ei pana pe la 5.30. Eu, nerecunoscatoare, m-am dus imbufnata, - cand m-am prins ca nu e loc de adormit la loc decat cu plimbari in brate pe care nu eram dispusa sa le acord celor 10 kg si ceva -, sa imi iau plapuma din dormitorul conjugal, sa ma arunc tafnoasa pe patul de la ea din camera si sa o iau langa mine, macar sa imi tropaie in cap, dar sa pot sa stau intinsa. Ceea ce don'soara a si facut, a tras de firul de la veioza, a batut in perete, m-a calarit pe toate partile, s-a aruncat pe plapuma, a tras de perna, a vrut sa se arunce in cap dupa biberonul pus pe jos, a plans ca de ce nu vreau sa ma joc cu ea, pentru ca in cele din urma sa adoarma in mijlocul unei agitatii. Si, nu, dormitul cu mine in pat nu e o solutie, am incercat-o si pe asta la un moment dat, tot dupa o ora-doua se trezeste, eventual si mai repede cand incearca sa se roteasca dupa bunul obicei si da cu capul de mine.