Pe lângă ț perechi de șosete pe care le poartă, trebuie să menționez spre amuzamentul oricui în afară de al meu că acele ț perechi de șosete sunt cel mai des și desperecheate. Berbecu tropăie cu veselie prin casă cu piciorul stâng încălțat cu o șosetă roz ce va fi expusă privirilor imediat ce scapă de șoseta verde de deasupra, iar cu piciorul drept într-o șosetă albastră anti-derapantă, pe deasupra uneia albe cu margini roz.
De ce această teribilă încălcare a cutumelor șosețești? Ei bine, doar nu-și imaginează cineva că dacă are două șosete de același fel le va roade și molfăi în egală măsură! Nu, se va ocupa de una, apoi de cea de dedesubt, iar eu mă trezesc în postura de a avea o șosetă roz udă și una uscată. Lenea din mine răspunde schimbând doar șoseta udă și așadar ne trezim pe calorifer cu un șir de șosete desperecheate, în picioare cu alte șosete desperecheate, iar pe parchet proverbiala cărare a lui Hansel și Gretel din alte șosete la care nici cu gândul nu gândeam, pe care le înșfacă voioasă și fie vine să mi le arate și să mi le paseze cu un zâmbet până la urechi, fie le ține cu ambele mâini, două, patru, fie câte-o fi, și le flutură vitejește în stilul elefantului Dumbo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu