Știi că ai un copil mofturos când simți nevoia trei zile mai târziu să împărtășești faptul că a mâncat ceva cu mare plăcere. Dar cum s-a ajuns la așa ceva? Oh what a long strange trip it has been...
Să spunem cum ne-am început ziua, după tradiționalul supt? Am început ca de obicei cu măr ras cu biscuite. Nu bun. Măr ras cu biscuite cu iaurt? Nu prea bun, dar parcă mai merge. Totul nu în scaunul de masă, ci prin sufragerie, ca să se mai uite la o jucărică, să mai uite de gură și să o deschidă luată prin surprindere. Măr cu biscuit și mai mult iaurt? Parcă și mai bine... Da, o să mănânce și ceafă de porc cu iaurt la 20 de ani probabil...
După care... a început dansul în jurul mesei de prânz. Mama, extrem de muncitoare, se apucă să facă supiță de vită cu paste și carne de vită la cuptor cu legume. Bun bun... ei aș! Nimic, gura închisă, capul smucit în toate direcțiile, nu bine... Recurgem la iaurt... Oh, nu! tragedie... mama deja în panică... dacă nici cu atotputernicul iaurt nu merge.... Ne panicăm, ne agităm... ce să facem ce să facem...
Și apare un beculeț... se ia supița și felul doi, se face un mare maclavais, nu de alta, dar să mânănce copilul și ceva carne si legume și carbohidrați... se pune un gălbenuș de ou și cu niște smântână și pac la cuptor cu un mare dat din umeri inocent... hai să vedem... Ieși un fel de budincă. Sinceră să fiu, chiar bună. Mie mi-era foame, aș fi mâncat și castronelul ei, se pare că și ei îi era. Ori îi era foame rău, ori era budinca-amestecătură bună... ideea e că a mâncat tot. Iar eu m-am grăbit să informez... Victorie! Acum... să vedem cum facem budincă de absolut orice trebuie să mănânce copilul asta care crește doar cu lapte, cereale, mămăliguță cu brânză și iaurt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu