Majoritatea populației cunoscute: tunde-o tu. Eu deja făceam filme de groază în minte cu foarfece și copii agitați. Nu, clar nu.
Așa că într-o sâmbătă ne-am dus, ca orice om civilizat, la tuns la cei specializați și care te și taxează specializat, dar de... măcar sperai că au experiență și că nu îți pun copilul în pericol. Coadă. Mare. Copii. Mulți. Din fericire, și mașinuțe-scaun multe, așa că nu am stat prea mult. Și am plecat de acolo cu un breton scurt scurt, un păr cât de cât cu o formă, scăpat de diferite lungimi de undă și zulufi imposibil de plasat într-o direcție onorabilă și cu o mașinuță roșie.
Exemplific:
Poza asta îmi aduce aminte de niște desene vechi de tot cu niște bebeluși-zâne care alergau pe pajiști în costumașe-conservă desfăcute la spate de atâtea aplecări pe flori.
Fiindcă din când în când îmi arunc ochii pe descrierea blogului și realizez că mă cam abat de la ea, simt nevoia să revin astăzi un pic și să mai povestesc ce mai mâncăm. Eu mai nimic la prânz, că mi-e lene să mai gătesc și pentru mine, mă mulțumesc cu un mic dejun zdravăn și o cină cu the man of the house la care mai recent, de când se cațără pe canapele și nici măcar televizorul nu o face să intre în nemișcare contemplativă, participă și Rebe Bebe în scaunul ei de masă, ronțăind cu dăruire câte un soldățel de pâine sau o ceapă verde sau un ardei, așa ca să aibă de lucru dacă ea deja a mâncat de seară.
Dimineața, după ce dânsa dă gata pe la un 7 un biberon și se întoarce pe partea cealaltă ca să mai tragă un pui de somn până pe la 8, mâncăm amândouă cot la cot vreun ou ochi la tigaia de teflon, ceva pâine cu unt și cașcaval și magiun (trebuie să stau cu ochii ca uliul pe ea pentru că are tendința de a băga în gură tot soldățelul), niște iaurt și evident niște fructe.
Ieșim în parc și după o alergătură zdravănă se îndoapă cu tot ce se poate, ciorbă și felul doi. Momentan suntem în faza verdețuri de sezon, în speță ciorbă de lobodă. Mi-aduc aminte de aventura cu spanacul și cum m-am jurat că în veci nu mai spăl ceva frunză cu frunză. Na ce face copilul din tine. Pentru felul doi, de toate pentru toți: ficățel, pește, pui, vită, sufleuri...
Pe la un 4-5, ne îndopăm iar cu un iaurt sau fructe, depinde ce ne-a trăsnit să mâncăm mai puțin dimineața.
Iar seara, paste la cuptor cu brânză, griș cu lapte, mămăliguță... sau dacă sunt extrem de leneșă, ciorbă și pace sau felul doi rămas de la prânz.
Una peste alta, eu zic ca ne-am diversificat onorabil, ca după o jumătate de an de dureri de cap, când mai aveam puțin și făceam tumbe ca să mai înghită o linguriță, când alergam prin sufragerie cu lingurița după ea, când simpla idee a mesei de prânz era de ajuns ca să vreau să deschid fereastra și să țip.
Înainte de culcare, încă sfântul biberon. Nu sunt pregătită să renunț la ea adormind bând lapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu