miercuri, 23 ianuarie 2013

Se apropie Apocalipsa

... adica incheierea traiului nas in nas cu Rebeca cea atoatevorbitoare si asadar cu atat mai important de avut prin preajma mai ales acum... Tocmai acum sa incepi sa ratezi momente de genul:
- Hiene.. (se stramba la ele cand ne uitam  la Regele Leu, cat rezista ea sa se uite, o jumatate de ora pana cand incepe sa fie atrasa de alte lucruri).
- Nu-ti plac hienele, mami?
- Nu.
- De ce?
- Acre.
Totul pornit de la un kiwi nimerit prost care a dus la o fobie fata de absolut orice kiwi si la etichetarea a absolut orice lucru neplacut drept "acru".
Intr-un cuvant, sunt revoltata.
Sunt revoltata de faptul ca, intre doi ani si minunatii trei ani cand se presupune ca poti sa o duci la gradinita de stat, statul roman ridica din umeri si zice ca ti-a dat doi ani, iti ajunge, cumpara-ti bunici daca nu-i ai. Da, doi ani pentru care sunt extrem de recunoscatoare, dar de ce nu trei? Sa poti sa iti duci copilul linistit la gradinita si sa nu trebuiasca sa faci scheme demne de NASA pentru a aduce la un numitor comun jobul tau, al lui, al bunicii dintr-o parte, al bunicului din aceeasi parte si varsta din ce in ce mai inaintata a bunicii din cealalta parte. Sa stii o treaba. Si copilul sa stie o treaba. Nu sa ii schimbi programul in fiecare zi. Sunt un porc, asa-i? Uit ca o sa fiu acasa la cel tarziu ora 3 si ca alta lume are probleme mult mai mari si ajunge acasa mult mai tarziu, cand nu mai apuca decat sa se ocupe sporadic de copil. Dar porcul tot porc ramane si mereu vrea mai mult.
Sa vada copilul topaind in fiecare zi dupa pofta inimii ei.

Sa vorbeasca vrute si nevrute dupa pofta inimii ei cu copilul-burete.
Sa ia copilul in brate in fiecare dimineata imediat ce iese trantind usa de la camera ei cu cele trei paturici, roz, roz deschis si verde, si cu pernuta facute ghem in brate de nu se mai vede capul pe dupa maldar si sa traga in piept in fiecare dimineata mirosul de copil proaspat trezit din somn. Nu fie deja in mijlocul unei ore in celalalt capat al Bucurestiului.
Chiar si sa iasa in parc in fiecare zi... na, ca am ajuns si sa apreciez momentele de inghetare posterioara maxima in timp de progenitura se balangane pe celalalt capat al balansoarului-focuta.
Multe sa-uri.

Un comentariu:

  1. Nu stiu de ce, dar azi ma emotionezi ....de-ai stii cat de tare te inteleg....nu-i bai..don't look back...ea e mai puternica decat tine si se va adapta mai repede la orice, mai repede decat tine...si asta o sa fie suficient si pentru tine...CROSS MY HEART!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere