Nana - aka mama mea - arunca mingea. Mingea fuge spre picioarele lui Rebe Bebe, care se avanta vertiginos in jos, pe vine, sa puna mana pe obiectul rostogolitor. Mingea trece printre picioarele lui Rebe Bebe, care nu mai are timp sa se redirectioneze si pica in poponet privind neputincioasa in jur vreo doua secunde pana se prinde ca trebuie sa se intoarca. Intre timp, din spate, "da-da" rosteste solemn:
- Vezi daca ai picioare rare...
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Perfect
Ninge. E sâmbătă dimineața, pace și liniște, afara ninge, în casă e un semi-întuneric, copilul aruncă în mijlocul sufrageriei cu forme în stânga și în dreapta, oprindu-se din când în când să mai îmi aducă mie una, eu beau o cafea slabă și înghit un pic de mic dejun. E frumos.Mai dăm o minge de la una la alta. Da, știu, până și câinii știu să dea mingea înapoi. Rebe Bebe nu știa până ieri. Iar alaltăieri ne aducea la cerere șoseta, mingea... iar șoseta... Întrezărim o urmă de comunicare? De "nu" cred că înțelege de mult, dar abia de câteva zile a început să și dea ascultare.
Pace și liniște. Aseară Berbecul s-a culcat la 8.30. S-a mai trezit pe la 11 și pe la 3.30. Bine nu? Se pune dacă la trei nu s-a mai culcat înapoi? Nu, avea chef de mers pe jos, de strâns în brațe ursuleți, de tropait, evident pe mine, când am luat-o în pat ca să văd dacă nu o momesc să doarmă. Nu. Am aprins resemnată veioza și la trei dimineața citeam "A Song of Ice and Fire". Sunt pe la sfârșitul celui de-al patrulea volum cărămidă, seria fiind începută cândva după sosirea lui Rebe Bebe - onorabil nu?. Ţac. Se stinge lumina. Copilul meu învăţase cum să stingă veioza. Mai greu cu aprinsul. O aprind eu, fie. Ţac. Întuneric. Ţac. Lumină şi un pufăit de-al meu. Ţac. Întuneric şi un chicot de-al ei. Ţac. LUMINĂ SĂ FIE, AM ZIS. Ţac. Întuneric. Ai zis ceva? După un sfert de oră, am aprins lumina de sus, mă dureau ochii de atâta discotecă. Până la urmă am adormit amândouă, ea pe mine, eu pe carte. Între timp, stinsesem şi lumina.
Pace şi linişte. Ninge.
Pace și liniște. Aseară Berbecul s-a culcat la 8.30. S-a mai trezit pe la 11 și pe la 3.30. Bine nu? Se pune dacă la trei nu s-a mai culcat înapoi? Nu, avea chef de mers pe jos, de strâns în brațe ursuleți, de tropait, evident pe mine, când am luat-o în pat ca să văd dacă nu o momesc să doarmă. Nu. Am aprins resemnată veioza și la trei dimineața citeam "A Song of Ice and Fire". Sunt pe la sfârșitul celui de-al patrulea volum cărămidă, seria fiind începută cândva după sosirea lui Rebe Bebe - onorabil nu?. Ţac. Se stinge lumina. Copilul meu învăţase cum să stingă veioza. Mai greu cu aprinsul. O aprind eu, fie. Ţac. Întuneric. Ţac. Lumină şi un pufăit de-al meu. Ţac. Întuneric şi un chicot de-al ei. Ţac. LUMINĂ SĂ FIE, AM ZIS. Ţac. Întuneric. Ai zis ceva? După un sfert de oră, am aprins lumina de sus, mă dureau ochii de atâta discotecă. Până la urmă am adormit amândouă, ea pe mine, eu pe carte. Între timp, stinsesem şi lumina.
Pace şi linişte. Ninge.
vineri, 20 ianuarie 2012
Not-words II
La sugestia Ralucăi, adaug:
Contribuțiile lui "da-da":
- noile sensuri ale cuvantului "berbec"
- interjectia "mi-mi-mi" cu noi valente lexico-gramaticale
Contribuțiile lui "da-da":
- buthi (pronunțare cu limba între gingii - nu de alta, dar copilul nu are dinți. Înca) - cuvânt al cărui sens încă nu este clar definit, dar folosit foarte des de bebeloi când dorește sa ne dea ceva sau să ia ceva sau... depinde...
- squorcălitor - subst. comun, def. copil care nu stă mai mult de două secunde locului. Cu familia de cuvinte: a squorcăli - v. tranzitiv, def. a se lua copilul și a se arunca în sus, a se gâdila și a tot ce se mai poate face cu 10 kg și jumătate de chicoteli // squorcălici - subst. comun derivat // squorc - subst. comun provenit din prescurtare
- wobble-itor - adj., def. care nu se ține prea bine pe picioare și are tendința să pice în poponeț de trei ori pe minut. Cuvânt arhaic deja.
miercuri, 18 ianuarie 2012
Not-words (Nu pot sa ma dau chiar Nichita Stanescu)
Uimitor cum ți se schimbă vocabularul în momentul în care un bebeluș îți schimbă viața. Inventezi cuvinte, iar cuvintele vechi capătă valențe noi. Se formează chiar și tipare noi de propoziții în care folosești mult mai mult pronumele "tu".
Glosar de Rebe Bebe:
Bebeluș - î.R.B. (înainte de Rebe Bebe) nu mă atingea cu nimic, ba chiar era un cuvânt din categoria suspectă a diminutivelor de nefolosit prea des. Acum, este la mare preț, sufăr că în curând Rebe o să împlinească un an și nu o să mai fie bebeluș. bebeluș. bebeluș. bebeluș.
Fetiță
Fetiță cu fustiță
Pocioruș - în definiție intră neapărat și trei rânduri de cute de grăsime de... bebeluș!
Ursuleața
Glosar de Rebe Bebe:
Bebeluș - î.R.B. (înainte de Rebe Bebe) nu mă atingea cu nimic, ba chiar era un cuvânt din categoria suspectă a diminutivelor de nefolosit prea des. Acum, este la mare preț, sufăr că în curând Rebe o să împlinească un an și nu o să mai fie bebeluș. bebeluș. bebeluș. bebeluș.
Fetiță
Fetiță cu fustiță
Pocioruș - în definiție intră neapărat și trei rânduri de cute de grăsime de... bebeluș!
Ursuleața
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
No comment
Am lasat-o ieri pe Rebe Bebe seara cu mama ca sa dam o fuga pe la Bulandra si pe urma in aceeasi buna traditie intelectuala in vreo doua puburi de pe la Universitate. Nu este prima oara cand o las cu mama, nici ultima oara, din fericire am acest lux, nu foarte des pus in aplicare din cauza faptului ca mama fuge de copil ca ceva de tamaie cand nu este neaparata nevoie sa stea cu ea, dar la indemana datorita faptului ca niciodata nu am rugat-o direct sa stea cu ea si nu m-a refuzat - asadar suntem intr-un echilibru precar, eu nu o rog prea des, ea nu ma trimite niciodata la plimbare, chit ca trebuie sa stea peste noapte la noi si sa lase matza sa moara de foame -, dar a fost o sedinta de baby-sitting atat de plina de surprize de ai fi zis era prima oara cand avea un copil prin preajma.
In primul rand, la 1 noaptea cand am ajuns acasa si am gasit-o jucandu-se bilute pe calculator cu copilul dormind linistit, am aflat cu stupoare ca Rebecul fusese culcat abia cu o jumatate de ora inainte. Asta in conditiile in care ma daduse peste cap un copil care la miezul noptii mergea prin centru incercand sa vanda flori cuplurilor intalnite in loc sa fie in pat... daca o fi avut pat... Departe de mine sa-mi imaginez ca fii-mea era la fel de treaza in acel moment. Din fericire, asemanarile se opresc aici... Devenind Sherlock Holmes instantaneu, desi tot ce voiam era sa pun capul pe perna, am aflat ca mama o culcase la 6 seara, conform indicatiilor mele, dat fiind ca Rebe Bebe era obosita de atata alergat prin parc si dorise sa inchida ochii in masina, dar nu avusese timp, ... nimic ciudat pana aici... numai ca atunci cand copilul dorise sa se trezeasca peste o ora, mama dorise sa o culce inapoi, ca doar e noapte, nu? Copilul, cuminte, a ascultat pana pe la 22.30 cand a zis "gata, m-am odihnit" si s-a apucat de ceea ce stie ea mai bine pana la o jumatate de ora dupa miezul noptii... Mama nu intelegea de ce ma isterizam, eu nu intelegeam ce nu era clar ca avem un somn dupa-masa, dupa care ne culcam de tot abia pe la 9, ca in fiecare seara de luni bune. Previzionam deja aventuri nocturne cu copilul trezit de-a binelea pe la 4 dimineata. Nu, m-am inselat, s-a trezit de tot pe la 8, dar totusi nu mi-a picat bine aventura ei nocturna. Dar, vorba lui... cum sa te apuci sa comentezi cand omul vine se se sacrifica... Eu comentez. Mereu.
Tot la 1 noaptea am aflat in ce constase cina copilului... Lasasem instructiuni clare: un iaurt cu un biscuite... eventual doua iaurturi, ca suntem pasionati de iaurt... Mama a decis ca doua iaurturi e prea mult, asa ca s-a mai uitat prin frigider si a gasit smantana. Deschisa de trei zile. Din care i-a dat. Pe biscuite. No comment. Firul meu de par alb s-a incretit instantaneu. Acum vreo cateva luni avusesem un showdown dupa ce ii daduse ceva lapte. De vaca. Din frigider. Deschis de vreo doua zile... Sa respiram adanc si sa nu comentam? Ei, chiar asa? Sau sa fim recunoscatori ca nu i-a dat din fasolea batuta? Pe biscuite?
In primul rand, la 1 noaptea cand am ajuns acasa si am gasit-o jucandu-se bilute pe calculator cu copilul dormind linistit, am aflat cu stupoare ca Rebecul fusese culcat abia cu o jumatate de ora inainte. Asta in conditiile in care ma daduse peste cap un copil care la miezul noptii mergea prin centru incercand sa vanda flori cuplurilor intalnite in loc sa fie in pat... daca o fi avut pat... Departe de mine sa-mi imaginez ca fii-mea era la fel de treaza in acel moment. Din fericire, asemanarile se opresc aici... Devenind Sherlock Holmes instantaneu, desi tot ce voiam era sa pun capul pe perna, am aflat ca mama o culcase la 6 seara, conform indicatiilor mele, dat fiind ca Rebe Bebe era obosita de atata alergat prin parc si dorise sa inchida ochii in masina, dar nu avusese timp, ... nimic ciudat pana aici... numai ca atunci cand copilul dorise sa se trezeasca peste o ora, mama dorise sa o culce inapoi, ca doar e noapte, nu? Copilul, cuminte, a ascultat pana pe la 22.30 cand a zis "gata, m-am odihnit" si s-a apucat de ceea ce stie ea mai bine pana la o jumatate de ora dupa miezul noptii... Mama nu intelegea de ce ma isterizam, eu nu intelegeam ce nu era clar ca avem un somn dupa-masa, dupa care ne culcam de tot abia pe la 9, ca in fiecare seara de luni bune. Previzionam deja aventuri nocturne cu copilul trezit de-a binelea pe la 4 dimineata. Nu, m-am inselat, s-a trezit de tot pe la 8, dar totusi nu mi-a picat bine aventura ei nocturna. Dar, vorba lui... cum sa te apuci sa comentezi cand omul vine se se sacrifica... Eu comentez. Mereu.
Tot la 1 noaptea am aflat in ce constase cina copilului... Lasasem instructiuni clare: un iaurt cu un biscuite... eventual doua iaurturi, ca suntem pasionati de iaurt... Mama a decis ca doua iaurturi e prea mult, asa ca s-a mai uitat prin frigider si a gasit smantana. Deschisa de trei zile. Din care i-a dat. Pe biscuite. No comment. Firul meu de par alb s-a incretit instantaneu. Acum vreo cateva luni avusesem un showdown dupa ce ii daduse ceva lapte. De vaca. Din frigider. Deschis de vreo doua zile... Sa respiram adanc si sa nu comentam? Ei, chiar asa? Sau sa fim recunoscatori ca nu i-a dat din fasolea batuta? Pe biscuite?
joi, 12 ianuarie 2012
Avansuri intelectuale
Ieri, eu oripilata de mama care ma intreba daca Rebe Bebe inca nu vorbeste la 11 luni (!!), ma trezesc intr-un elan educational si ii pun la dispozitie domnisoarei cu picatura de lapte pe barbie doua caserole de plastic fara capac, multimea de forme care il scot pe consort din minti cand incepe dansa sa le loveasca cate doua, cate doua timp de o jumatate de ora, podeaua golita de alte jucarii care sa o distraga si incerc sa vad daca se prinde sa puna formele in caserole, din una in alta. Joc recomandat de BabyCenter de pe la 9 luni. Eu pot sa jur ca neuronul lui Rebe nu era in stare sa inteleaga asa de devreme asemenea strategii, dar ma rog... daca ei spun, or fi si bebelusi Einsteini.
Ea se uita cu ochi mari la mine si se repede, eu plina de speranta, dupa ce ii aratasem care e treaba, el pe burta de ras: "Ai bulversat-o, acum o sa vezi, sunt noi, ce sa puna formele in caserole, o sa le ia pe rand sa le roada, dupa aceea o sa le ia pe amandoua in maini sa le roada in acelasi timp, pe urma o sa dea din cate una fericita, apoi o sa dea din amandoua ca fluturasul, o sa le arunce, o se le ia, o sa le arunce din nou, o sa bata din ele vreo jumatate de ora... "
Zis si facut, toata succesiunea de actiuni a avut loc exact asa cum o descrisese el, ba chiar cu niste intorsaturi de situatie neasteptate, si anume bagat caserolele in gura pe rand si gangurit in ele cu mare amuzament ca aveau un oarecare ecou. Jumatate de ora nici mai mult nici mai putin. Macar era ocupata. Ca sa fim drepti, pana la urma a reusit sa treaca peste surpriza caserolelor, s-a familiarizat cu ele si a inceput sa puna si formele in ele, in cate una, pe urma sa le goleasca, pe urma sa mi le arate mandra...
Ea se uita cu ochi mari la mine si se repede, eu plina de speranta, dupa ce ii aratasem care e treaba, el pe burta de ras: "Ai bulversat-o, acum o sa vezi, sunt noi, ce sa puna formele in caserole, o sa le ia pe rand sa le roada, dupa aceea o sa le ia pe amandoua in maini sa le roada in acelasi timp, pe urma o sa dea din cate una fericita, apoi o sa dea din amandoua ca fluturasul, o sa le arunce, o se le ia, o sa le arunce din nou, o sa bata din ele vreo jumatate de ora... "
Zis si facut, toata succesiunea de actiuni a avut loc exact asa cum o descrisese el, ba chiar cu niste intorsaturi de situatie neasteptate, si anume bagat caserolele in gura pe rand si gangurit in ele cu mare amuzament ca aveau un oarecare ecou. Jumatate de ora nici mai mult nici mai putin. Macar era ocupata. Ca sa fim drepti, pana la urma a reusit sa treaca peste surpriza caserolelor, s-a familiarizat cu ele si a inceput sa puna si formele in ele, in cate una, pe urma sa le goleasca, pe urma sa mi le arate mandra...
luni, 9 ianuarie 2012
Victorie? Macar temporara...
M-am trezit ieri cu impresia clara ca ceva nu e in regula. M-am uitat la ceas, 7.30, si m-am uitat in jur nelamurita, dupa care m-a lovit. Era liniste. Nu ma trezisem pentru ca Rebe Bebe facea "ma-mama-mimi-me-meme" din camera cealalta. Dar tot nu era totul in regula, parca era ceva total diferit... M-am dus sa imi fac cafeaua, intre timp s-a trezit si copilul sa-si ia masa de dimineata si pe urma sa se intoarca pe partea cealalta si sa ma doarma o ora cum face ea de obicei... si tot nu intelegeam ce se intampla... pana cand am incercat sa imi aduc aminte de cate ori dansasem cu ea in brate prin casa in noapte aceea si am realizat ca dormisem sase ore. Legate. De la 1. 30 pana dimineata nu se mai trezise deloc. Senzatia ciudata care nu imi dadea pace era pur si simplu "umflarea de somn", eram odihnita. Ah, asa se simte... hm... ce interesant... Toata dimineata am fost nelamurita, mi se parea totul foarte straniu. Berbecul se uita la mine si mai nelamurita de ce o luam in brate mult mai des (oricum sunt o pupacioasa si o imbratisatoare ingrijoranta pentru mama care imi spune mereu sa am grija cu rasfatul... dar cine poate sa reziste in fata a 10 kg de "cutoshenie" - combinatie englezo-romana pentru cine are ureche, special inventata de "da-da" pentru a defini Rebecul).
Seara trecuta am incercat cu religiozitate sa reiau toate premisele pentru a mai obtine acelasi rezultat... nu am mai avut un efect atat de fulminant, dar tot s-a trezit doar de doua ori in timpul noptii, ceea ce mi s-a parut de-a dreptul fenomenal. Nu stiu daca lumina lasata aprinsa in hol a avut acest efect binecuvantat, dar o vreme am sa o mai las, poate poate.
Seara trecuta am incercat cu religiozitate sa reiau toate premisele pentru a mai obtine acelasi rezultat... nu am mai avut un efect atat de fulminant, dar tot s-a trezit doar de doua ori in timpul noptii, ceea ce mi s-a parut de-a dreptul fenomenal. Nu stiu daca lumina lasata aprinsa in hol a avut acest efect binecuvantat, dar o vreme am sa o mai las, poate poate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)