La cererea avizilor cititori (probabil extrem de plictisiți pe la joburi căci altfel nu-mi explic), să povestim și ce mai mănâncă Rebe Bebe. Ei bine, mama, sătulă de jonglat mâncăruri de oameni mari a la Radu Anton Roman, dar pe care a început deja să le repete, la urma urmei câte feluri de mâncare cu pui să includă bietul autor într-o carte, a început să o ia razna și să mai facă și câte ceva la comun, evident adăugând sare și mirodenii mai strașnice pe la sfârșit, după ce ia porția pentru Berbecu.
Și acum înșirăm ciulama, rar ca să nu ne pice greu, pește la cuptor, ciorbă cu borș, ostropel (nu prea se dă în vânt după el, dar nouă ne place prea mult), vită la cuptor cu legume, iar azi o noutate totală: pui la cuptor cu mere și cartofi. Exact așa cum se aude: se ia o cratiță de yena, se unge cu ulei de măsline - extravirgin ca doar ne-a învățat ghida din Grecia că ăsta e singurul acceptabil -, se iau un cartof și un măr și se taie felii subțiri care se pun pe fundul crătiții, se înșfacă pulpanul de pui și se pune deasupra, plus doi căței de usturoi, se toarnă apă cât să acopere puiul, se pune o folie de aluminiu pe deasupra și se dă la cuptor o jumătate de oră, după care se ia capacul și se mai lasă să scada apa. Totul la blender după aceea, nu prea rău, așa cât să rămână ceva fâșiuțe de cărniță de ros între gingii. Nu, încă niciun dinte la orizont...
Tot din meniu: firele de la electronice dacă apucă să pună lăbuța pe ele, telefoanele mobile marinate în paharul de apă vărsat de dânsa din cauza noastră desigur, cine ne-a pus să îl lăsăm la îndemână, telecomenzile la abur scos pe urechi de părinții care nu mai prididesc să le înșface din afara razei ei de acțiune... ah și șosetele... ale ei, desigur, pe care cum i le pun, cum le scoate și le molfăie cu mare încântare. Caut "punător de șosete" cu dexteritate maximă, disponibilitate de a lucra ore lungi și rezistență la stres. Între timp, pun câte două perechi, măcar să își scoată câte o șosetă pe rând și să efectuez activitatea de două ori mai rar. Uneori le scoate totuși pe toate odată. Unii dintre noi își amintesc de mine toamna asta în parc cu trei perechi de șosete în buzunar pentru copchilă și cum mă întorceam acasă cu toate trei perechile ude.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu