Jurnal de post-vacanță

Vacanță în doi, să ne înțelegem. După un an și jumătate de stat cu Beca (mai recent există dezvoltările Beca Berbeca - probabil ca o vom face imună la orice poreclă până când va ajunge la școală-, Bec, Beculeț...), am pus pauză și am fugit noi doi în lume 10 zile. 11 în total fără copilul lăsat la bunici cu o zi înainte de plecare. Și, nu, nu am suferit, la urma urmei o știam bine, îngrijită, drăgălită, poate chiar prea drăgălită, fericită (aici intră în folclorul familial cum spunea ea  "mama", "tata" de fiecare dată când auzea o mașină la poartă... și cum i s-au ascuns pozele cu sus-numiții ca să nu-i mai cheme... deci poate nu fericită 24 din 24... ceea ce a dus la niște sentimente de vinovăție postume vacanței). Pe la o săptămână de plajă în Thassos, parcă ne-am fi întors totuși acasă, parcă era de ajuns vacanța, parcă... Iar în ultima seară istanbuleză, în loc să mai fumăm o narghilea, ne-am uitat la filmulețe cu inculpata.
Ante-vacanță, eu vitează propuneam să luăm copila abia a doua zi după ce veneam, dar, culmea, pe drum mă trezesc spunând clar că mergem să o luăm. Și uite așa am pătruns noi în curte, am auzit niște tropăieli delicat elefantiene... și apare... un copiloi după colțul casei care se uita la noi "cu ochi străini și goi". Prin creierul meu bătut de soare trecuse clar ideea ca nu trebuie sa alergi la copil imediat... dar greu de pus în practică, așa că m-am mișcat un pic prea repede, iar ea s-a mișcat fix în fundul curții, într-un urlet de nedescris. Și uite așa vacanța noastră mi s-a părut cea mai mare greșeală. Propriul meu copil cu care conviețuisem mai mult sau mai puțin pașnic fugea de mine. Mai tragic, după ce am luat-o în brațe, se întindea la bunici... eh.... Normal, evident... dar greu de explicat normalitatea asta mie... Zece minute mai târziu își revenise... dar și reușise să mă lămurească referitor la faptul că nu mai e cazul să o las atâta vreme până nu înțelege mai multe...
Și de atunci este nelipsită de lângă mine. Dacă avusesem cumva impresia că aveam un copil legat de mine până atunci... mare greșeală... Mergem în parc, mă pierde din ochi, mama!, mă duc în altă cameră, mama!...